ANA BLANDIANA. CINCO POEMAS [1]

ÎN ZORI

În zori,
Când aerul nopţii
Se retrage uşor
În emisfera de dor,
Caliciul minuscul al florii
Tresare scoţând
Un sunet afund,
Rezonant ca un geamăt de dom,
Cu dangătul celui mai asurzitor
Clopot la fel;
Ce păcat
Că auzul nostru nu e făcut pentru el
Şi nouă nu ni se spune nicicând
Pentru cine bat
Clopotele din flori.

◊◊◊◊◊

AL ALBA

Al alba,
Cuando el aire de la noche
Se retrae con ligereza
Hacia el hemisferio de la añoranza,
El cáliz minúsculo de la flor
Se sobresalta y exhala
Un sonido profundo
Que resuena como el gemido de una catedral
Con el ensordecedor tañido
De una campana;
Qué pena
Que nuestro oído no esté preparado para ello
Y nunca nadie nos diga
Por quién doblan
Las campanas de las flores.

֍            ֍            ֍

ZBOR

De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte —
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.

◊◊◊◊◊

VUELO

De la enfermedad que padezco
No se muere,
Se vive:
Su sustancia es la eternidad misma,
Una especie de cáncer de tiempo
Que se multiplica sin cesar.
Es una enfermedad perfecta,
Un sufrimiento perpetuo como una vocal de cristal
Laminada en el aire ensordecedor,
Una caída
Que, solo por no tener fin,
Llamamos vuelo.

֍            ֍            ֍

ÎNTR-O ZI

Într-o zi trebuie să vină
Cineva dinspre moarte,
Într-o zi mi se va spune
Cum e mai departe.
Într-o zi mă vor învăţa, sunt sigură,
Cum trebuie să mă port
Pe partea cuvintelor dinspre nord.
Va trebui să înţeleg din vreme
Ce să răspund când or să mă cheme
Şi ce să fac din clipa-n care scapăt,
Căci un se poate
Să mai fiu silită
S-o iau de la capăt.
Tot nepregătită.

◊◊◊◊◊

UN DÍA

Un día alguien vendrá
Desde la muerte,
Un día me explicarán
Qué significa más lejos.
Un día, seguro, me enseñarán
Cómo comportarme donde
Las palabras señalan el norte.
Con el tiempo he de entender
Qué responder si me llaman
Y qué hacer cuando me muera,
Porque no es posible
Que me obliguen
A empezar de nuevo
Sin estar preparada.

֍            ֍            ֍

CAMUFLAJ

Am putea cere paradisului
Mai mult decât să fie asemenea
Cuibului de rândunică?
Pe dinlăuntru
Imaculat,strălucitor,
Căptușit cu fulgi
Ca de îngeri,
Pe dinafară
Lut zgrunțuros,
Un perfect camuflaj
Căruia noi îi spunem
Cu atâta precauție
Moarte.

◊◊◊◊◊

CAMUFLAJE

¿Podríamos pedirle al paraíso
Algo que no fuera parecerse
Al nido de una golondrina?
Por dentro,
Inmaculado, brillante,
Forrado de plumas,
Como un ángel;
Por fuera,
Barro grumoso,
Un perfecto camuflaje
Que nosotros llamamos
Con tanta precaución
Muerte.

֍            ֍            ֍

OGLINZI

Cât de greu să descoperi,
Ce uşor să invenţi,
Pentru un rege mort
Mii şi mii de regenţi,

Pentru-o singură lună,
Mii de lacuri întinzi;
Îmi e sete de mine
Şi beau numai oglinzi.

Mii de vorbe ţipate
Pentru-un sens care piere;
Îmi e sete de somn,
Îmi e somn de tăcere.

◊◊◊◊◊

ESPEJOS

Es tan difícil descubrir
Y tan fácil inventar:
Miles y miles de regentes
Para un rey muerto;

Para una única luna
Despliegas miles de lagos;
Tengo sed de mí misma
Y bebo solo de espejos.

Miles de palabras a gritos
Para un significado que muere;
Tengo sed de sueño,
Tengo sueño de silencio.
——————————

[1] Din Ochiul de greier, 1981.
De El ojo del grillo, 1981.
En El ojo del grillo, Madrid, Visor, 2024.
(Trad. Viorica Patea y Natalia Carbajosa)